Testul Turing

  

Testul Turing - Pot sau nu mașinile să gândească?

Autor articol: Lorena Balea și David Mihnea


Alan Mathison Turing a fost un matematician, informatician și criptanalist (ca să menționăm o parte din domeniile lui de activitate). A avut o influență foarte mare în dezvoltarea conceptelor de algoritmi și procesare a calculatoarelor.

Una dintre cele mai mari realizari ale sale este spargerea codului mașinii Enigma, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Turing a lucrat pentru Departamentul Guvernului Britanic care era responsabil cu criptografia și criptanaliza. Alan a dezvoltat mai multe tehnici de spargere a codurilor produse de calculatorul naziștilor (Enigma). Nu se știe exact efectul avut de descifrarea mesajelor dintre naziști prin efortul acestora, dar se estimează că munca depusă de Alan Turing și de colegii săi ar fi scurtat războiul cu 2 ani, salvând peste 14 milioane de vieți.

Testul Turing sau “Jocul Imitației” presupune testarea inteligenței artificiale. Se presupune că acest test ar răspunde la întrebarea “Pot sau nu mașinile să gândească?”. Conform acestui test, o persoana (notată C în schița de mai jos) trebuie să discearnă între o altă persoană (notată B) și un computer (notat A), fără să-i vadă, bazându-se doar pe răspunsurile acestora la anumite întrebări. Răspunsurile se dau doar în scris (folosind o imprimantă). Dacă răspunsurile mașinii sunt atat de bune astfel încât persoana C nu își da seama cine este persoană și cine este calculator, atunci se poate spune ca mașina gândește și că a trecut testul. Turing presupunea ca în jurul anului 2000 un calculator va putea induce în eroare persoana care pune întrebările, în cel puțin 30% din cazuri. 





Întrebările ridicate asupra validității acestui test sunt de 2 tipuri: dacă un Test Turing poate cu adevărat sa îi acorde unei mașini stadiul de entitate gânditoare și dacă se poate construi o computer atât de inteligent încât ar permite să i se ghicească identitatea în cel mult 70% din cazuri.

Anul 2014 vine cu o serie de schimbări serioase în ceea ce privește lumea științei și a tehnologiei, însă referitor la testul Turing, discutăm despre un moment istoric foarte important în rândul inteligenței artificiale. La 65 de ani de la inventarea testului care avea să pună sub semnul întrebării modul de gândire al mașinilor și să stabilească dacă vor fi vreodată capabile să imite un om, acesta este trecut cu succes de un calculator, spre marea surprindere a întregii omeniri. 




            

 Realizat de un ucrainean și de un rus (Eugen Demchenko și Vladimir Veselov) în Sankt Petersburg, calculatorul Eugene Goostman atinge o performanță nouă până în acel moment, reușind ca după numeroase conversații pe diverse topici să păcălească o treime din personalul ce alcătuia juriul. Aceștia au fost de părere că poartă o discuție cu om, fără a reuși  să observe diferențe între comportamentul calculatorului și al unei ființe umane. Pe cât este de spectaculos progresul surprins de calculatorul Eugene Goostman, acesta a condus către o stare accentuată de îngrijorare în rândul populației care nu a putut accepta că tehnologia urmează să traseze viitorul, aceștia considerând că omenirea merge pe un teren minat în vederea dezvoltării inteligenței artificiale.

            Totuși, este important de menționat ca dificultatea din spatele testului Turing nu este de a concepe și programa un calculator care să știe sau să învețe mai mult decât ar putea să o facă o ființă umană, pentru că acest experiment nu testează capacitatea de memorare și calculare rapidă al unui calculator. În urma testului este verificată abilitatea acesteia de a se adapta în vederea unei comparații cu un om, respectiv credibilitatea acestuia în diverse situații tipic umane.

            Pe cât a fost de apreciat pentru inovația pe care o prezenta, există cercetători din domeniul inteligenței artificiale care se înghesuie să pună la îndoială utilitatea testului lui Alan Turing. Prima problemă invocată de aceștia se referea la ineficiența presupunerii inteligenței umane drept o inteligență universal corectă sau generală. Argumentul ce susținea această eroare precizează că nu se verifică defapt comportamentul inteligent al mașinăriei, ci modul în care aceasta reușește să imite în detaliu comportamentul uman. Este momentul în care apare pentru prima dată  întrebarea : “Sunt comportamentul uman și comportamentul inteligent unul și același lucru?”.

            Din punct de vedere logic, întrebarea aceasta a primit două răspunsuri care în esență par identice, dar sunt complet diferite dacă sunt atent analizate. Pentru început, s-a considerat ca nu toate comportamente inteligente definesc un comportament uman, astfel că s-a afirmat că testul nu verifică o inteligența ieșită din comun, necesara în vederea soluționării unor probleme dificile, ci chiar susține evitarea în mod intenționat a inteligenței artificiale de a părea prea “inteligentă”. În alte cuvinte, Turing prin testul său limitează evoluția pe care, defapt, în același timp, se presupune că o susține, limitând astfel mașinăriile să fie la fel de inteligente ca o ființă umană medie. De exemplu, rezolvarea unei probleme complicate sau imposibile pentru ființa umană de către computer, ar indica imediat juriului ca la baza conversatiei stă defapt un program, ci nu o persoana, făcând astfel ca testul să fie picat.

            A doua latură dezvoltată de această întrebare face apel la comportamentele umane care la baza nu sunt inteligente și la obligarea computerelor în a se mula pe aceste principii greșite, dar totuși firești  pentru ființa umană. Așa cum susțin și cercetătorii, este inutil să înveți o mașinărie să insulte și să jignească, deoarece acestea nu sunt niște comportamente productive care să tindă spre evoluția inteligenței artificiale. Un cunoscut caz din istoria tehnologica subliniază modul în care susținerea acestor erori chiar au dus la câștigarea competiției Loebner Prize din anul 1992. Acest rezultat se datorează în cea mai mare parte capacității programului de a genera erori de scriere umane, făcându-l astfel să joace rolul unui concurent mai bun, deși în tehnică acest lucru reprezenta un defect.

            O altă problemă ce apare în vederea promovării testului Turing pune în balanță modul în care inteligența reală a anumitor calculatoare poate fi depășită de o inteligentă simulată manual prin intermediul unui cod ce are la bază o serie foarte bogată de comenzi simple. Un exemplu ușor de înțeles  în acest sens ar fi scrierea codului unui program care, în urma introducerii unui număr natural, să zicem mai mic decat 1000, să afișeze numărul de divizori al acestuia. Acest lucru poate fi realizat prin implementarea unui algoritm de calculare a numărului necesar, dar și prin simularea acestuia printr-o lista complexă introdusă manual  care să asocieze direct fiecărui număr rezultatul ce trebuie afișat. Prin comparația rezultatului, respectiv categoria verificată și prin testul Turing, amândouă programele vor trece cu succes proba, cu toate că cel de-al doilea nu aduce elemente de noutate sau de dezvoltare a inteligenței artificiale, ci invocă strict transpunerea unor date.

            John Searle, un filozof american, susține prin lucrările sale că un comportament extern nu este util pentru a verifica dacă o mașină gândește, sau pur și simplu gândirea a fost simulată de către programator. Exemplul concret pe care îl putem utiliza este mașinăria ELIZA, creata de Joseph Weizenbaum în laboratoarele destinate dezvoltării inteligenței artificiale din cadrul prestigioasei universități MIT în anul 1966, care urmărește un scenariu de gândire simulată.

            Dacă ești curios să afli mai multe despre una dintre cele mai importante părți ale vieții lui Alan Turing, îți recomandăm ecranizarea “Jocul Codurilor” (în original, “The Imitation Game”) din anul 2014, unde poți afla mai multe despre cum a reușit Turing să “spargă” mașina nazistă Enigma. Vizionare plăcută!

Ți-a plăcut articolul? Dă-i share 😄

Articolul anterior Subiecte Informatica Bac 2021
Articolul urmator Învață programare de la zero (primul pas)
Back
x
Acest website utilizează cookie-uri pentru a creea o experiență cât mai plăcută. Învață mai multe Acceptă