Programare competitivă, Oxford și Muzică

  

    În acest video, Paul Colța a discutat alaturi de Tamio-Vesa Nakajima, medaliat cu aur la IOI (International Olympiad in Informatics) in 2017,  despre pasiunea lui pentru informatica si pentru muzica, dar si despre viata de student la Oxford si planurile sale de viitor. 



Paul: Cum a început pasiunea ta despre programare?
Tamio-Vesa: Ăsta e un răspuns destul de interesant. Când eram în clasa a II-amama mea administra o galerie online pentru picturile bunicii mele și ale altor artiști și o vedeam cum face websiteuri îHTML și am început atunci să fac lucruri legate de asta și când m-am întors îRomânia, lucrul asta a evoluat treptat.
            În gimnaziu am încercat să scriu niște cod... era destul de greu să încep pentru că nu aveam la școala și nu exista un cadru în care să intru serios în treaba dar am învățat să lucrez cât de cât. În paralel cu toate asta lucram cu mama și cu profesorii, așa ajungând să ajung la un nivel acceptabil, aproape 4 ani la rând am fost la județeana la matematică, iar când a început liceul, proful meu de info, dl. Mircea Rotarprof, a vazut căsunt pasionat de informatică și el credea că pot mai mult și asta m-a determinat să mă pregătesc din ce în ce mai mult.
            În primul an de liceu m-am calificat la națională, care pentru mine era ceva wow și mi se părea un lucru foarte tare. În anul ăla am reușit să câștig la Grigore Moisil premiul 1în timpul concursului am învățat cum se citesc șirurile de caractere, că nu știam până la momentul ăla. În anul ăla am luat bronz la naționaîn a X-a am luat argint, iar fix după a 10a, 2 studenți m-au observat și am început să ne pregătim împreună. Fără ei nu aș fi ajuns aici acum.
            De acolo lucrurile au început să evolueze. Momentul în care am început să am o tangență rea, a fost când au început să mă pregătească studenții de la info și atunci m-am dezvoltat.
            Nu a fost doar un singur eveniment, ci o succesiune de evenimente care m-au ajutat să fiu pasionat de informatică, de aia am zis că este un răspuns complex.
 
P: Crezi ca e o problemă cu cei care se apucă așa de devreme de informatică?
T.V: 
Mulți oameni care încep mai devreme a programa fiindcă au o înțelegere mai intuitivă a codului - au un stil de codat mai greu de înțeles, comparativ cu cei care incep mai târziu.
 
P: Cum ți s-a părut programarea competitivă, experiențele din cadrul competițiilor?
T.V: Mi se pare foarte tare din cauza personalității mele, fiindcă sunt foarte competitiv. Nu-i neapărat cel mai bun mod de a aborda lucrurile, însă dacă știi cum să-l folosești, într-un mod constructiv, chiar poți face lucruri frumoase. Ăsta cred ca e beneficiul mare al competiției. Pe aia top 10%, 5%, 1% practic îi poți face să fie foarte engaged pe un preț foarte mic. Nu trebuie să îi antrenezi până ajung cât mai sus.
            Timp de 3-4 ani, ăsta a fost lucrul principal pe care l-am facut. Am învățat foarte multă programare din treaba asta. Am făcut prietenii care cred că vor dura toată viața. Am văzut cum mă comport în anumite situații și cum pot să devenim mai bun. În momentul în care îți dedici viața, chiar și câțiva ani, astea sunt niște experiențe care nu le poți avea altfel, e ceva foarte special. Regret că nu o pot face mai mulți oameni, dar e o experiență foarte specială care m-a format și sunt recunoscător pentru acea perioadă, chiar dacă nu mai sunt implicat pentru competiție, dar pregătesc probleme fiind în comisii.
 
P: Am văzut ca esti un bun pianist. De unde pasiunea pentru muzică?
T.V: Tatăl meu e dirijor, bunica și mama mea sunt pictorițe, iar eu văzând aceste exemple, am avut mereu o fire mai artistică. Bunica mea m-a învățat să pictez, încă am tablouri în atelierul bunicii mele. La 6 ani mi-a cumpărat o pianină, nu am apucat să mă dezvolt prea tare fiindcă mă mutasem în America, însă cum m-am întors m-am apucat de pian. Nu mi-a plăcut deloc, dar după o perioadă de timp am început să simt pianul mi-a plăcut din ce în ce mai mult, apoi compoziția m-a facut să ador muzica, ba chiar am cântat la festivalul George Enescu. Simt că este o oarecare legătura dintre creativitate si matematică...
 
P: Ai compoziții proprii?
T.V: Am câștigat de 3 ori premiul național la pian cu 3 sonate, am mai multe fugi, piese.
 
P: Ai ceva studii sau doar ce ai învățat singur?
T.V: Am învățat să compun citind despre teoria muzicală din cărți, respectiv luând exemplul altor compozitori. Am învățat structura, forma muzicala de la Hayden, m-am uitat la ce a facut el și am imitat. Am învățat să fac contra punct de la Bach. Vezi ceva ce funcționează și apoi schimbi, ca să devina al tău.
 
P: Cum este viața de student la Oxford?
T.V: În ultimul semestru a fost inexistentă, din cauza pandemiei, dar în rest mă distrez, ieșim la petreceri, la o bere cu colegii. Am fost ales în anul 2 președintele societății de români, unde a trebuit să organizez petreceri pentru colegii mei. A fost un lucru bun și rău, deoarece m-am bucurat că am putut ajuta comunitatea de acolo, însă era un lucru destul de stresant, mergând acolo nu puteam să mă bucur de ele ca un simplu observator, asta a făcut să fie greu să mă simt atât de bine. A fost o experiență utilă, cum să organizez evenimente de genul ăla, cum să mă asigur că oamenii se simt bine.



Podcastul este disponibil si pe Apple Podcasts.


Dacă vrei să înveți informatică de la persoane bine pregătite sau vrei la rândul tău să ajuți alte persoane dornice să invețe programare, intră aici: https://infonow.ro/


Ți-a plăcut articolul? Dă-i share 😄

Articolul anterior Structura anului școlar 2020-2021
Articolul urmator Oricine își poate depăși condiția! Podcast special cu Cosmin Ciolacu
Back
x
Acest website utilizează cookie-uri pentru a creea o experiență cât mai plăcută. Învață mai multe Acceptă